La un “sfarsit de drum”: ce a lasat in urma editia 2004 a standardului ISO 14001? (II)

Enumeram in articolul trecut cateva aspecte pozitive care ar rezulta din aplicarea editiei 2004 a standardului ISO 14001.
Poate ar fi de interes sa trec in revista si cateva aspecte mai putin incurajatoare rezultate din implementarea sistemelor de management de mediu (SMM) conform referentialului amintit.
Cred ca ramane dificila in continuare, la unele firme, intelegerea faptului ca documentatia/inregistrarile SMM ar trebui sa fie parte a documentatiei utilizate in mod curent in organizatie, si nu doar niste “hartii” pregatite in vederea vizitei auditorilor de terta parte. De exemplu, se contientizeaza relativ usor de catre sefii de compartimente ca rezulta deseuri, ape uzate din procesele derulate de firma, dar este intrevazuta mai greu legatura dintre aceste evacuari poluante si “inventarierea” acestora sub forma aspectelor de mediu (clauza 4.3.1. din standard); practic, se observa insusirea destul de dificila a terminologiei utilizate de standard.
Alta problema, tinand, pana la urma, tot de constientizare, dar si de sprijinul aratat de conducerea firmei pentru Reprezentantul Managementului: SMM este o sarcina care ii revine acestui reprezentant, de aceea este numit/platit, nu-i asa? Probabil ca auditorii in domeniu au auzit deseori argumentul:
“Noi facem productie, din productie vin banii, in timp ce Reprezentantul Managementului face doar niste hartii, asa ca ar fi bine sa se ocupe sa ne sorteze deseurile amestecate de lucratorii din sectii, sa completeze inregistrari in locul nostru etc.!”
Daca mai adaugam la aceasta faptul ca Reprezentantul Managementului mai indeplineste simultan, uneori, functia de responsabil deseuri (conform Legii nr. 211/2011), sprijinul primit de la colegii din alte departamente slabeste si mai mult, subminat de nuanta peiorativa prezenta deseori in expresii de genul:
”Pai nu avem responsabil cu gunoaiele, sa faca bine sa se ocupe de ele!”
Este adevarat, acest lucru tine si de cultura organizationala si de raportarea la alte meserii (“unele meserii sunt mai <nobile> decat altele”) existenta in mentalul colectiv, lucru care, pentru unii, se traduce prin dispretuirea altei activitati decat cea pe care o fac ei insisi, ignorand faptul ca exista doar meserii bine sau prost facute.
Revenind la SMM: a reusit implementarea acestor sisteme sa schimbe ceva in modul de gandire al oamenilor in raport cu meseriile legate de protectia mediului?

Răzvan Tomescu
Consultant / Auditor
Sisteme de Management

INAQ Consulting